top of page

Despre unul care s-a luptat cu pumnul … fără să lovească în vânt

(O parafrazare din 1 Corinteni 9:24 – 27)

George Edward Foreman, s-a născut la 10 Ianuarie 1949 în Marshall – Texas. Provenind dintr-o familie săracă, la anii adolescenţei deja se convertise într-un delincvent care avea deseori probleme cu poliţia. Şansa vieţii lui s-a ivit când a fost integrat într-un program de ajutorare a copiilor defavorizaţi, organizat de către Lindon B. Johnson Job Corps, acolo tinerii fiind învăţaţi să-şi dezvolte anumite abilităţi profesionale (Lindon B. Johnson era atunci guvernator de California şi în anul 1963, devine preşedintele SUA).

Un consilier de la respectiva organizaţie, antrenor de box, l-a îndrumat pe Foreman să practice acest sport. Devine cunoscut publicului în anul 1968 la J.O. Ciudad de Mexico, unde câştigă medalia de aur la numai 19 ani. A stârnit controverse atunci când a apărut cu medalia într-o mână şi drapelul SUA în cealaltă, în plină confruntare rasială în America, fiind considerat trădător de unele sectoare ale populaţiei afroamericane.

În 1969 se converteşte în boxer profesionist şi la 22 Ianuarie 1973 ajunge campion mondial la categoria grea. În vara lui 1974 este deposedat de titlu într-o confruntare istorică cu Muhammad Ali (Cassius Clay), înfrângere ce-i va cauza o profundă depresie şi-l va ţinea în afara ringului un an de zile. După revenirea în ring, câştigă câteva importante meciuri iar în anul 1977 trebuia să se confrunte cu Jimmy Young în Puerto Rico. Acest meci pe care îl pierde printr-o decizie arbitrală a însemnat un punct de cotitură în viaţa lui.

După înfrângerea suferită, s-a întors în vestiar, într-o stare jalnică. „M-am simţit atunci extenuat, o căldură insuportabilă îmi invadă tot corpul şi credeam că am să mor. Am simţit că mă aflu într-un infern, singur, părăsit şi disperat. Am început să mă rog, să-l implor pe Dumnezeu ca să mă ajute. Simţeam că Dumnezeu îmi cerea ca să-mi schimb viaţa şi obiceiurile. Acolo l-am acceptat pe Isus ca Domn şi Mântuitor personal”.

După această experienţă, neînţeleasă de unii şi ridiculizată de alţii, Foreman s-a transformat într-un creştin autentic, născut din nou. A început ca să predice într-o biserică din Houston şi la scurt timp a fost ordinat pastor. Deşi era un sportiv de primă mână, cu posibilităţi reale de a recupera titlul mondial, s-a retras din box la vîrsta de 28 de ani, pentru a se dedica în întregime în slujba Domnului. Mai târziu, glumind spunea că în acel meci Young la alungat de fapt pe diavolul afară din el.



Biserica „The Church of the Lord Jesus Christ”

În dorinţa lui sinceră de a face ceva pentru Domnul, a cumpărat de la un post de radio din Houston, 30 de minute de radio şi a continuat ca să predice. „În showul meu, vorbeam ceva la început despre box şi apoi le spuneam oamenilor despre bunul Dumnezeu. Locuiam în Humble, o suburbie a Hustonului şi când mergeam în oraş ca să-mi fac programul de radio, nu puţini dintre vechii prieteni mi-au cerut ca să organizăm un studiu biblic şi să ne rugăm împreună. Am început cu trei sau patru să ne adunăm în diferite case, apoi am fost şase şi apoi zece. Nu după mult timp, cineva mă întrebă: „George, nu crezi că am putea ca să începem servicii de biserică în casa mea?” „Cred că da. De ce nu? Primii creştini se întâlneau în case. De ce nu am putea-o face şi noi”. Aşa am început şi la puţin timp, mulţimea deja era prea mare ca să mai încăpem într-o casă. Cu timpul am cumpărat un teren şi un edificiu în ruine în partea de nord est a oraşului. Eu aveam un cort mare, pe care intenţionam ca să-l folosesc pentru anumite servicii speciale. Am aşezat cortul în parcarea de lângă edificiu şi am început serviciile acolo, până ce am reuşit ca să renovăm clădirea. Eu nu aveam de gând ca să încep o nouă biserică, dar în final am considerat că este oportun ca să ne organizăm”.

Centrul de tineret George Foreman

Unul dintre fraţii lui lucra ca şi antrenor de box în timpul liber, într-un centru juvenil de lângă o biserică din Houston. „Într-o zi m-am dus ca să-l vizitez şi să-l văd ce face. O tânără mamă, probabil că m-a recunoscut că a venit şi m-a rugat ca să fac ceva pentru fiul ei care avea probleme cu poliţia. Dar eu nu vroiam ca să ştiu nimic. Eu eram acum un predicator şi nu cred că biserica mea ar fi putut gândi că aş putea avea iarăşi legături cu boxul. M-am gândit că dacă acea mamă dorea ca să-şi ţină fiul departe de probleme, să-l trimită la biserică. După vreo două luni m-am întâlnit iarăşi cu Roy (fratele lui) şi l-am întrebat de acel băiat de care îmi vorbise mama lui. „Este la închisoare”, mi-a răspuns Roy. „La închisoare? Nu se poate. Abia zilele trecute l-am văzut acolo împreună cu mama lui”. Băiatul furase într-un magazin, proprietarul trase cu pistolul în prietenul lui şi el la rândul lui împuşcase pe proprietar. M-am simţit ruşinat că nu l-am ajutat pe acel copil când aş fi putut să o fac, mai ales că magazinul în care furase era aprope de casa mea. I-am zis fratelui meu: „Roy trebuie ca să facem ceva pentru aceşti copii”.

„Aşa a luat fiinţă Centrul pentru tineret George Foreman” mărturiseşte pastorul în cartea lui „God In My Corner: A Spiritual Memoir by George Foreman” (Dumnezeu în colţul meu: o memorie spirituală a lui George Foreman). „Curând autobuze pline de copii soseau la centrul nostru. Trebuiau ca să plătească un dolar pe an dar erau familii ce nu puteau ca nici măcar atât să plătească. Nu aveam multe reguli, ci doar jocul corect şi spiritul sportiv. Am adus acolo şi multe cărţi, inclusiv Biblia pentru ca tinerii să citească. Nu le-am ţinut slujbe de biserică. Cu toate acestea, cu timpul copiii, unul după altul veneau la mine să-mi mărturisească ceva. Le câştigasem încrederea. Apoi promiteau că se lasă de lucrurile rele şi că vor să-şi schimbe viaţa”.

„Într-o zi a venit la mine avocatul meu, care se ocupa de problemele financiare şi mi-a adus o veste tristă. „George, mi-a zis, este bine că îi ajuţi pe aceşti copii dar nu-ţi mai poţi permite luxul să continui cu aceste centru. Trebuie să renunţi la el”. „Îmi venea să plâng, nu pentru că ceea ce-mi spunea era adevărat ci pentru că nu vroiam ca nimeni, nici măcar el, să ştie ceea ce eu ştiam. Contabilul meu prin gestiuni frauduloase, acuma îmi crea probleme. Aceşti copii aveau nevoie de mine şi nu aveam de gând să-i abandonez. Trebuie doar ca să găsesc altă manieră de a strânge fonduri. Şi ştiu ce am să fac ca să obţin bani. Eu voi deveni iarăşi campion mondial de box la categoria grea. Voi deveni campion încă o dată”.

Vestea că Foreman se întoarce în ring, a lovit din plin în lumea sportului din întreaga lume. Nu puţini au fost cei care l-au luat în derâdere. După 10 ani de inactivitate, în anul 1987, Foreman se întoarce acolo de unde a plecat. Rezultatele obţinute au demonstrat cât de greşit gândeau cei care l-au luat peste picior când a revenit. A câştigat 24 de meciuri consecutive dintre care 22 prin nocaut. La 42 de ani i s-a oferit oportunitatea de a lupta pentru titlul mondial şi tocmai împotriva neînvinsului Evander Holyfield. La capătul celor 12 reprize, Holyfield a câştigat prin decizia arbitrului, dar Foreman şi-a câştigat respectul tuturor adversarilor. În anul 1994, la vârsta de 45 de ani i se oferă o nouă oportunitate de a lupta pentru titlul mondial împotriva lui Michael Moorer, cu 19 ani mai tânăr decât el. A câştigat meciul prin nocaut în repriza a 10-a. După ce a fost declarat câştigător, s-a dus în colţul său de pe ring, s-a plecat pe genunchi, şi-a împreunat mâinile şi a mulţumit lui Dumnezeu în rugăciune, tocmai în Las Vegas, într-o sală arhiplină care a erupt în aplauze la vederea gestului său. Foreman s-a convertit în boxerul cel mai în vârstă ce devine campion mondial (45 de ani), boxerul cu cea mai lungă pauză de timp între primul titlu mondial şi următorul (20 de ani) şi cu diferenţa cea mai mare de vârtă între cei doi competitori (19 ani).

În prezent, George Foreman slujeşte în Biserica „The Church of the Lord Jesus Christ” din Houston unde predică de patru ori pe săptămână, face parte din organizaţia internaţională Atleţii lui Hristos, care grupează sportivi de performanţă convertiţi, şi este implicat într-un program numit „George Foreman Inspirational Tour” prin care împărtăşeşte mărturia lui creştină în biserici sau alte locuri publice din Statele Unite şi din întreaga lume. Cu acelaşi obiectiv, participă şi la unele emisiuni de televiziune creştine precum Club 700 şi Trinity Broadcasting Network.

Comments


bottom of page