De ce pleacă tinerii din biserici? … din perspectiva unui tânăr

Mă prezint. Sunt un tânăr de 21 de ani, născut și crescut într-o familie de creștini. De mic copil am fost dus la biserică, am fost în tabere de tineret, am participat la concerte creștine, etc. De când am ajuns un adolescent și până în prezent, mulți din prietenii mei au decis să se îndepărteze. Tineri pe care i-am cunoscut dintotdeauna abandonau biserica. M-am întristat nespus pentru că aproape nu mai rămâneau tineri în biserica noastră. O întreagă generație pierdută.

Din cauza aceasta am început să mă gândesc la mai multe lucruri. Ce poate să le dea lumea și nu le poate da biserica? Cine este de vină: părinții, biserica sau Dumnezeu? Am privit la mine însumi și m-am întrebat: cum se face că eu încă sunt aici, dar alții nu? Nu este o problemă de sfințenie, mi-am zis. Sunt un păcătos ca și ceilalți. Atunci?

Păcatul este foarte viclean și am putut verifica asta. Îl amăgește pe fiecare tânăr după cum îi sunt slăbiciunile. Petreceri, alcool, prieteni, prietene, etc. În cazul meu i-a fost mai greu pentru că sunt o persoană foarte liniștită. Întotdeauna am preferat să merg la cinematograf într-o sâmbătă în loc să merg la discotecă. Am avut noroc.

Dar așa cum v-am spus înainte, tentația vine acolo unde șchiopătezi. În cazul meu au fost prietenii. În biserica mea nu erau tineri, deoarece majoritatea au plecat. Eram fără nici un chef, stăteam multe sâmbete în casă fără să am nimic de făcut și unica soluție era să merg la alte biserici, dar la vârsta mea îmi era greu să mă deplasez. Mi-a mai rămas doar o opțiune: să ies cu prietenii de la școală. Și nu zic că a fost rău. Mă simțeam bine jucând fotbal, baschet, sau cu videoconsola, mă rog lucruri sănătoase. Dar am ajuns la vârsta la care prietenii mei au început să meargă la petreceri. Să bea, să fumeze, să iasă cu fetele, așa cum sunt toți. Și atunci a trebuit să decid: să urmez lumea sau să-l urmez pe Isus. Mulțumesc lui Dumnezeu că am ales calea Lui.

Sunt trei factori importanți, din cauza cărora tinerii abandonează sau rămân în biserici:

Părinții

Părinții au responsabilitatea să-și duce copiii, atât în cele lumești cât și în cele spirituale. Greșeala pe care o fac mulți părinți este de a fi prea permisivi. Am putut să-i văd pe mulți părinți cedând în fața capriciilor copiilor lor. Ca oricare persoană, aveam și eu zile în care nu aveam chef să merg la biserică, dar mulțumită insistenței părinților mei, am putut să mă așez tot mai mult, în fiecare duminică. Momentele de devoțiune din familie sunt o bună manieră de a inocula valori copiilor și de asemenea de a învăța mai  mult din Scriptură. Părinții trebuie să fie fermi, să știe să spună nu și chiar dacă noi copiii ne mâniem, trebuie să ne dăm seama că ei o fac pentru binele nostru.

Biserica

Este foarte greu să reușești a face un grup de tineri uniți în biserică, dar totuși cred că putem să-l obținem. Trebuie să numim lideri serioși, ce dau exemplu, ce îi unesc pe ceilalți și îi învață ca aceștia să lase conflictele dintre ei deoparte. Avem nevoie de unitate și seriozitate în biserici.

Să începem cu noi înșine. Noi tinerii avem nevoie să ne relaxăm, dar în același timp să învățăm lucrurile lui Dumnezeu. Multe biserici se duc la extreme. Mult divertisment și puțină spiritualitate sau altele în schimb se adună doar pentru a studia Cuvântul, unde tinerii se plictisesc și pleacă. Trebuie să căutăm echilibrul. Putem să învățăm și să ne relaxăm. Dumnezeu nu este plictisitor. Nu trebuie să ne centrăm doar pe muzică, ceea ce ne atrage mai mult. Avem nevoie să ne instruiască în slujirea din biserică, în predicare, la timpul de rugăciune, etc.

Avem nevoie de buni consilieri, lideri care să-i ajute și să-i sfătuiască pe adolescenți în problemele pe care nu le spun părinților pentru că le este rușine. Acestea pot să fie rezolvate de un lider în care avem încredere, care să fie tânăr și care a trecut prin aceleași probleme. Mulți dintre noi dorim să ajutăm și din cauza tinereții noastre nu au încredere în noi. Tinerii avem nevoie să ni se dea oportunități, bineînțeles dacă dovedim că suntem credincioși în cele mici. Avem nevoie de biserici care să fie angajate cu cei mai tineri. Biserică ascultă-ne! Suntem viitorul!

Noi înșine

Ultima decizie întotdeauna o luăm noi. Părinții noștri ar putea să eșueze, biserica la fel, dar chiar și așa trebuie să ne încredem în Dumnezeu și să sperăm în El. Trebuie să înțelegem ca și tineri că drumul este dificil. Lumea ne atrage, credem că ne dă totul, dar nu este așa. Tinerii din lume sunt goi și unicul lor obiectiv este să-și trăiască sfârșitul de săptămână, iar restul zilelor rătăcesc prin viață, fără ca să-i găsească sensul. Oricare ar fi situația ta, încrede-te în Dumnezeu. Dacă în biserica ta nu sunt tineri, sau te simți singur, nu-ți pierde încrederea, totul va trece. Încearcă să cunoști alți tineri, du-te și asistă la diferite evenimente și nădăjduiește în Dumnezeu.

După mai mulți ani am reușit să trec proba, am reușit să cunosc mai mulți tineri, biserica mea a crescut și acum îi dau slavă lui Dumnezeu pentru aceasta. Știu că El are un plan special pentru fiecare din noi și totul sosește la timpul său. Dacă te afli între lume și biserică, trebuie să decizi care îți este drumul, așa cum spune Cuvântul: ori rece, ori în clocot. Sau apă dulce, sau apă amară, tu decizi.

Fiilor risipitori le dau un alt mesaj: încă mai aveți timp. Dumnezeu vă iubește și suferă ori de câte ori vă privește departe de El. Întoarceți-vă la El și nu vă va dezamăgi. Celor ce continuă să lupte, vă încurajez. Oricare ar fi problema voastră, studiile, familia, prietenii, nu vă descurajați, continuați să luptați lupta cea bună. Așa cum spune în Romani 12:2 Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.

Pablo Fernandez Obanos – student Programare și Aplicații Web, Eibar – Guipuzcoa.

Articol tradus și adaptat din Protestante Digital