De Florii

Cum este atunci când strigă mulțimea Osana, ești cel preaiubit Tu fiu al lui David, urmează-ți menirea Cetatea-i gătită, te-așteaptă oștirea Și robii și fiii îți zic bun venit Ba chiar și copiii te pierd din privit.

Când merg ucenicii să ia măgărușul Și omul, stăpânul îți face pe plac Apoi sărbătoarea-și întinde arcușul Strigarea plebeii grăbește urcușul Și hainele-n drum bucuroși le desfac Că vine Alesul, ce-i așteptat de-un veac.

Când vin fariseii, geloși și fuduli Invidia le roade orgoliul Copii inocenți ce sar peste reguli Profeți și rabini, sămânță de nobili Cu priviri pierdute, parcă-i prinde doliul Dar pietrele cuvântă, proclamând Eroul.

Cum este atunci când privești cetatea Și glasul profetic te face să plângi Fii din Legământ, care nu cred Cartea Călcând în picioare ocazii atâtea Sortit la pedeapsă, din casă să fugi Să suferi pedeapsa, călcând peste legi.

Cât har, ce fervoare, Poporul le gustă în zi de Florii Doar Domnul își schimbă a feței paloare Știind c-o să vină potop de durere. Poporul te-așteaptă ca rege să fii Dar Cerul jertfește pe Cel din vecii.

Cât har, ce splendoare Simțim și noi azi, în zi de Florii Dar Fiul ne vrea, pe toți, pe oricare Să intri-n grădină, să capeți culoare Și-apoi la Gabata creștin drept să fii Că după Golgota, mult har vei primi.

Ce vremi, ce obsesii Ne vrem cu putere să fim aclamați Dar de la Florii primi alte lecții Că azi ești pe culme, apoi nu mai știi Azi toți te-nconjoara, apoi nu ți-s frați Prin văile de plângeri ajungem purtați.

Dar drumul Golgotei, mă duce spre Cer Și vestea învierii mă face să sper.